Exista viata dupa moarte

Când altruismul e mai mare decât suferintaCe ar putea avea în comun un fost miner din Petrila cu un contabil din Buzau? Ce l-ar putea face pe cel dintâi sa-si faca bagajele într-o dimineata capricioasa de început de primavara si sa strabata 900 de kilometri doar pentru a vedea un necunoscut? Dumitru Daniliuc, nea Dinu, cum îi spun prietenii, se suie în masina si cu un ochi râde, iar cu altul plânge
Exista viata dupa moarte

Când altruismul e mai mare decât suferintaCe ar putea avea în comun un fost miner din Petrila cu un contabil din Buzau? Ce l-ar putea face pe cel dintâi sa-si faca bagajele într-o dimineata capricioasa de început de primavara si sa strabata 900 de kilometri doar pentru a vedea un necunoscut? Dumitru Daniliuc, nea Dinu, cum îi spun prietenii, se suie în masina si cu un ochi râde, iar cu altul plânge. Se opreste la cimitirul din oras si aprinde o lumânare la mormântului fiului sau, Madalin, mort cu 10 ani în urma într-un accident de masina. În aceasta zi nea Dinu va strânge în brate o parte din copilul sau iubit. La Buzau, contabilul Ion Badea a primit acum 10 ani un ficat sanatos prin donarea organelor lui Madalin de catre familie.  Nea Dinu plânge si acum când vorbeste de baiatul lui cel mare, copil inteligent, pasionat de calculatoare, sociabil si istet. Plânge când priveste fotografiile din care rasare un cap cret, iar el, tatal, un munte de barbat cu mustata, aproape ca nu se mai recunoaste. Suferintele l-au uscat. Din acea zi de mai a anului 2000, totul s-a schimbat. Familia s-a destramat, frustrarile s-au adunat si doar gândul la fiul cel mic i-a ajutat pe parinti sa treaca zilele. Nea Dinu a înteles prea bine ce vrea sa spuna vorba înteleapta: "Când îti moare un parinte, îti moare trecutul, când îti moare un copil, îti moare viitorul". Gândul ca totusi inima baiatului mort la nici 16 ani va continua sa bata, ca ficatul si rinichii vor ajuta alte vieti si nu vor putrezi în pamânt a fost singura consolare pentru familie. DUREREA UNUIA, SANSA LA VIAŢĂ A CELUILALTOra 20:00. Într-o parcare de la intrarea în Buzau, nea Dinu asteapta cu lacrimi în ochi. De el se apropie un domn scund, rotund la fata si zâmbitor, care-i întinde mâna. Nea Dinu, ditamai omul, se arunca în bratele barbatului si da drumul lacrimilor. I-au trebuit 10 ani pentru a-si face curaj sa se întâlneasca cu una din persoanele ce au beneficiat de organrele lui Madalin. A mai trecut prin Buzau, în drum spre satul soacrei, undeva pe lânga Bârlad, dar mereu gasea vreo scuza sa nu se abata din drum. Desi contabilul l-a invitat de-atâtea ori sa se întâlneasca. "În 2005, de Anul Nou, m-a sunat prima oara Daniliuc. S-a scuzat de deranj, dar i-am spus ca ma bucur mult ca am luat legatura. Mi-a spus multa vreme ca înca nu putea da ochii cu mine. Când trecea prin Buzau, nu putea sa cârmeasca spre casa mea. Pur si simplu nu putea. Din ce ne-am auzit la telefon, îmi imaginam ca e si el e un om maruntel si gras, ca mine, nu asa înalt si slab. Parca te invidiez putin", vorbeste jovial Ion Badea, ca sa treaca peste emotii. La început te simti stingher între doi oameni pentru care suferinta unuia a însemnat de fapt sansa la o noua viata a celuilalt. Povestile lor se leaga într-un singur punct fatal si apoi se developeaza diferit. Daca pâna la transplant, viata lui Ion Badea era plina de dureri fizice si irascibilitate, dupa ce a primit ficatul baiatului de 16 ani, barbatul de aproape 50, la acea vreme,  a renascut. Apoi, ciudat, desi pâna atunci nu suporta decât muzica clasica în surdina, la câteva luni de la transplant sotia l-a gasit cu capul între doua boxe, ascultând Parazitii si B.U.G Mafia la maximum. În schimb, pentru Dinu Daniliuc, viata a fost plina de satisfactii înainte de anul 2000: avea 2 copii frumosi si destepti, o sotie iubitoare si un loc de munca bun. Moartea fiului cel mare l-a aruncat în cea mai cumplita disperare si nu a mai putut sa-si salveze casnicia. Mai mult, faptul ca saptamânal da ochii cu soferul care i-a omorât copilul, cel care a primit NUP pentru ucidere din culpa, îl seaca la inima. Dupa ce-si spun pe scurt povestile, unul fara sa para prea fericit, iar celalalt stapânindu-si lacrimile, momentul de stinghereala trece. Nunti, despartiri, pensionare, sperante, copii, toate s-au întâmplat din cauza si datorita lui Madalin. Si a mortii lui. "AM VRUT SĂ-L OMOR. NU MI-A ZIS NICIODATĂ CĂ-I PARE RĂU"Pe 2 mai 2000 Madalin a mers la Primaria din Petrila pentru a imprima niste afise. Tatal sau candida ca independent  pentru consiliul local. O functionara i-a spus sa nu plece înca acasa, ca se întâlnise cu tatal lui si îi zisese ca va trece sa-l ia cu masina. "Nu a vrut sa astepte. Am înteles ca l-ar fi strigat cineva sa merga cu el la un baschet, baiatul a traversat pe trecerea de pietoni, dar o masina l-a luat si l-a izbit de caldarâm. Am trecut pe acolo cu masina, dar drumul fusese închis de politie din cauza accidentului. Nu m-am gândit ca era chiar Madalin cel lovit si am luat-o pe alt drum spre casa", îsi aminteste Daniliuc. Cel care-i lovise copilul cu masina era unul din sefii de la mina. Politia a sunat acasa si i-au spus ca Madalin fusese grav accidentat. La spitalul din Petrosani, familiei i s-a spus ca baiatul nu mai avea nicio sansa. Lovitura de la cap fusese foarte puternica. Tatal a insistat sa mearga cu baiatul la Timisoara. "Atâta timp cât sufla, eu îl duc". În elicopterul pus la dispozitie de Compania Nationala a Huilei (CNH) timpul trecea greu. "Îmi aduc aminte ca-l frecam pe picioare sa-i circule sângele. La Timisoara ne-au anuntat ca n-au ce sa-i faca. Si atunci m-am repezit sa le spun ca vazusem pe Discovery ca doctorii pot taia capul unui om si schimba cu altul. Eram disperat", mai are puterea sa zâmbeasca de asa gânduri barbatul. Dupa câteva ore au venit niste medici si l-au întrebat pe nea Dinu daca ar fi de acord sa-i cedeze organele lui Madalin. "Nu stiam daca e bine, nu mai auzisem, ce implicatii sunt? Crestineste, daca e în ordine? M-am interesat la preoti, la avocati, am vorbit cu sotia si toti mi-au zis sa fac cum îmi spune sufletul", îsi aminteste nea Dinu de cea mai grea decizie din viata lui. A acceptat, gândindu-se ca baiatul lui frumos va trai prin acesti oameni, pe care-i va salva. A pus o singura conditie: sa-l poata cunoaste pe cel care va primi inima. Barbatul a ramas cu mai multe senzatii amare, pe lânga imensa suferinta. La Morga, desi i se spusese ca nu mai trebuie sa plateasca nimic, i s-au cerut 2 milioane de lei vechi pentru a putea sa ridice corpul. "Mi-au zis ca au facut totusi o reducere pentru mine", povesteste Daniliuc. Dar ce-l topeste pe picioare este când vede ca soferul care i-a lovit baiatul cu masina n-a patit nimic, nici macar o amenda nu i s-a dat. "Ca un facut, ma întâlnesc cu el în fiecare luni la piata. Am vrut sa-l omor, va spun. M-am gândit la asta. Nu mi-a zis niciodata ca-i pare rau. Doar s-a oferit sa dea bani pentru monumentul de la mormântul copilului, dar n-am vrut sa accept una ca asta", tremura de revolta barbatul. Mai mult, dosarul s-a solutionat cu NUP (n.r. neînceperea urmaririi penale) pentru ca "nu s-au întrunit elementele constituirii faptei de omor din culpa". Orice contestatie si reluarea procesului la instantele superioare au avut acelasi rezultat. "În dosar se spune ca, în urma expertizei, soferul rula cu 38 de kilometri pe ora, dar a lasat urma de frâna metri buni. Si copilul era zdrobit. Ani la rând am mers cu masina cu 40 la ora si puneam frâna sa vad: las ditamai dâra? Nu am fost lasat sa fac o expertiza pe cont propriu", spune tatal, care nu s-a împacat cu rezultatul justitiei, desi spune ca nu vrea ca vinovatul sa faca închisoare, doar sa primeasca o sanctiune cât de mica, sa simta ca a gresit cu ceva. "Nu mai spun ca la câteva luni de la moartea lui Madalin m-a oprit politia si mi-a dat amenda ca nu purtam centura. Si lui i-au dat NUP, desi a omorât un om...", constata trist barbatul. "SIMŢEAM O CRESTERE DE VIAŢĂ ÎN MINE"În timp ce nea Dinu îsi deapana drama în sufrageria lui Ion Badea, acesta si sotia privesc fotografiile baiatului care le-a permis sa fie fericiti în continuare. Buzoianul îsi începe povestea însufletit, vorbind despre coincidentele miraculoase ale vietii. Pe fiul lui cel mic îl cheama tot Madalin, ca pe cel care i-a dat viata a doua oara. În cei zece ani dupa operatie, Badea a putut sa-si vada baiatul cel mare însurat, în curând va deveni bunic si din mai spera sa se bucure de pensie. Are 60 de ani acum si e un om fericit. În 2000 era un bolnav irascibil, cu ficatul praf din cauza unei hepatite contractate la 18 ani. În 1999, ciroza l-a doborât. Spre sfârsitul anului, starea lui s-a agravat pentru ca începutul anului 2000 sa-l gaseasca numarând recunoscator zilele în care deschidea ochii dimineata. Nu mai putea conduce, nu mai mânca cum trebuie. În ianuarie a mers la Bucuresti pentru o operatie, iar o doctorita i-a spus pentru prima data de transplant. "Mi-au facut analizele specifice si domnul dr. Irinel Popescu mi-a spus ca ciroza nu se trateaza si un transplant ar fi singura mea sansa. I-am zis: «Domnule doctor, nu mai ziceti nimic. Accept». Si m-au trecut pe lista de asteptare", rememoreaza momentele de cumpana Badea. În perioada Pastelui s-a simtit foarte rau. A sunat la Fundeni sa întrebe câti oameni sunt pe lista. I s-a spus ca 10, dar, fiind un caz grav, are prioritate. Si era un caz grav. Sotia îsi aminteste ca doctorii i-au zis sa mearga acasa si sa se pregateasca de înmormântare. În miercurea dupa Paste, familia Badea a primit un telefon. Doctorii i-au spus ca aveau un ficat si mergeau sa-l ia de undeva, din tara. "Cât am stat internat la Fundeni, eram foarte încrezator, spuneam bancuri, râdeam. Apoi a venit un medic si m-a luat prin învaluire, m-a dus sa vad o operatie de transplant, apoi într-un salon, unde era posibil sa fiu si eu operat. Mi-a dat o pastila si m-am trezit a doua zi la ora 9:00 dimineata. Gata, îmi facusera operatia. Nu simteam înca nimic. Dar în urmatoarele 3 zile simteam durere cu placere si o crestere de viata în mine... Simteam ca reînviu. Eu nu eram emotiv înainte, dar atunci, simtind asa minune, le-am zis sa ma lase sa plâng", povesteste zâmbitor Ion Badea. Contabilul s-a întrebat de unde are ficatul, dar si-a zis ca o perioada ar fi mai bine sa nu stie. "Nu-mi venea sa ma bucur de reusita în fata unui om care-si pierduse pe cineva drag", explica. De atunci viata lui s-a schimbat. Au urmat concedii fericite, casatoria copiilor. La control merge la 3 sau 6 luni si ia si pastile. Dar se simte si arata minunat. Ion Badea a fost al doilea caz de transplant de ficat reusit în tara noastra. Pe lânga schimbarile exterioare, vizibile, Ion Badea a suferit si alte câteva transformari inexplicabile. Din barbatul urâcios, pe lânga care toti paseau cu grija si vorbeau în soapta, a devenit expansiv, dornic sa iasa la fotbal "cu baietii" si cu gusturi muzicale pe care nu le înghitea deloc: asculta la maximum în masina sau acasa numai hip-hop. Muzica preferata a lui Madalin din Petrila. "Prima oara când m-a prins sotia, stateam cu ochii închisi cu capul între boxe si ascultam CD-urile lui fi-miu. Am 60 de ani si ascult hip-hop", râde cu tot trupul Badea. VISUL GENEROS AL UNUI TATĂDumitru Daniliuc vrea sa simta ca moartea fiului sau nu a fost în zadar. Si-a deschis mai demult un magazin cu numele fiului, a cumparat un câine pe care l-a numit asa cum si-ar fi dorit fiul sau. Dar simte ca nu poate ramâne blocat în suferinta si vrea sa ajute alti oameni care trec prin ce trece el. Acum doi ani i-a venit ideea înfiintarii unei asociatii care sa faciliteze întâlnirile dintre familiile donatorilor cu ale celor care primesc organele respective, atunci când acestia îsi doresc acest lucru. Are chiar si un nume pentru asociatie. "Atunci ma voi simti împacat. Nu poti pune în cuvinte ce simti când întâlnesti un om care are o parte din cel drag si pierdut. Am putea sa-i convingem si pe altii sa doneze organele celor aflati în moarte clinica, am putea informa despre ce înseamna acest lucru. Sa avem psihologi, sa ascultam povestile beneficiarilor, ale familiilor donatorilor", explica acesta. Iata scopul asociatiei, formulat de Dumitru Daniliuc: "Scopul umanitar al acestei asociatii este de a crea o legatura de suflet si prietenie între familiile celor care au cedat organele celor dragi, aflati în moarte cerebrala, cu cei care au beneficiat de el, cu acordul celor doua parti si daca acestia o doresc". Tatal lui Madalin nu a apucat sa-l cunoasca pe cel care a primit inima fiului sau, un baiat de 16 ani, care a murit la un an si jumatate dupa transplant. Cei care doresc sa-l ajute si sa-l sustina în demersul sau nobil de a înfiinta asociatia sunt rugati sa sune la numarul 0724 198 884 sau pe mail: dinu.jube@yahoo.com CE SPUNE LEGEALegea 95/2006Art. 144 e) donarea si transplantul de organe, tesuturi si celule d eorigine umana nu pot face obiectul unor acte si fapte juridice, în scopul obtinerii unui folos material sau de alta natura. Art. 148 j) se interzice divulgarea oricarei informatii privind identitatea donatorului cadavru, precum si a primitorului, exceptând cazurile în care familia donatorului, respectiv primitorul sunt de acord."DONAREA, UN GEST COMPLET ALTRUIST"Prof. dr. Irinel Popescu, seful Centrului de Chirurgie Generala sI Transplant Hepatic de la Institutul Clinic Fundeni explica de câte transplanturi ar fi nevoie pentru a se acoperi listele de asteptare si care sunt motivele numarului redus de donatori din România.? Irinel Popescu: Principala cauza a numarului redus de donatori este insuficienta colaborare cu serviciile de terapie intensiva din tara. Ceea ce conduce la situatia în care putine cazuri de moarte cerebrala se raporteaza si se comunica retelei nationale de transplant, în raport cu numarul real. Din aceste putine cazuri de donatori potentiali devin donatori reali o mare parte datorita ratei ridicate de consimtamânt al familiilor din România. ? De ce avem totusi o lista de asteptare atât de lunga a celor care au nevoie de transplant?? Lista de asteptare e lunga, într-adevar, dar ar fi si mai lunga daca s-ar lua în evidenta chiar toate cazurile de pe teritoriul României care necesita transplant. În toate tarile din lume pe lista de asteptare sunt mai multe cazuri decât pot fi transplantate într-un an într-un sistem medical, oricare ar fi el. Necesarul de transplant anual ar fi undeva între 300 si 500, ca sa se acopere listele de asteptare. ? De ce se evita de obicei întâlnirea între beneficiar si familia donatorului?? Ca sa nu existe la un moment dat diverse lucruri de conditionare materiala sau, mai subtila, de natura psihica, obligatie. Am dorit ca donarea sa ramâna un gest anonim tocmai pentru ca ea sa ramana un gest complet altruist. ? Exista beneficii pentru familia donatorului?? Nu. Agentia de Transplant îi ajuta în ce priveste transportul la domiciliu al decedatului si pentru familiile modeste ajuta si cu cheltuielile de înmormântare.? Care este rata de supravietuire la transplantul hepatic?? Rata imediata este de 90%, iar de supravietuire globala, la distanta, de 71%. Imediat, depinde de selectia cazurilor. Daca am refuza cazurile extrem de grave, am avea rata de supravietuire de 100%. Dar trebuie sa li se acorde si lor o sansa. Uneori reusesc sa treaca peste operatie, alteori nu reusesc.

2010-03-11

Autor: