Doar o treime dintre salariatii Administratiei patriarhale beneficiaza de sprijin la salariu de la bugetul de stat, în timp ce doua treimi sunt platiti integral din fondurile proprii ale Bisericii, lacasurile de cult suportand totodata cheltuielile pentru întretinerea si plata utilitatilor
. Patriarhia Romana explica, miercuri, într-un comunicat de presa ponderea alocatiilor de la bugetul de stat pentru salariile personalului clerical si neclerical al cultelor religioase, contributiile oamenilor în schimbul unor servicii religioase, cat si legea pentru secularizarea averilor manastiresti. Patriarhia Romana raspunde astfel unor întrebari ale presei legate de aceste subiecte. Sprijinul de la bugetul de stat asigura doar în parte cheltuielile pentru salarizarea personalului clerical si neclerical al cultelor religioase, potrivit Patriarhiei. In Biserica Ortodoxa Romana sunt foarte multe salarii platite din fondurile proprii ale eparhiilor. De exemplu, în Administratia patriarhala doar o treime dintre salariati beneficiaza de sprijin la salariu de la bugetul de stat, iar doua treimi sunt platiti integral din fondurile proprii ale Bisericii. La aceste cheltuieli salariale ale unitatilor bisericesti se adauga si cheltuielile pentru întretinerea cladirilor si plata utilitatilor (curent electric, apa, gaze, caldura, telefoane etc.), care sunt asigurate, cu mari eforturi, numai din veniturile proprii obtinute din producerea si comercializarea de lumanari, calendare, carti si obiecte religioase, vin liturgic si unele chirii, potrivit sursei citate. Intretinerea si repararea lacasurilor de cult, multe dintre acestea monumente istorice, au o pondere importanta între cheltuielile pe care unitatile de cult le fac, cel mai adesea fara niciun sprijin al statului. Patrimoniul Bisericii este alcatuit, în majoritate, din lacasuri de cult si din cladiri vechi, care necesita investitii importante pentru o functionare normala. "Nealocarea în bugetul de stat pe 2010, în afara de sprijinul financiar pentru salariile personalului deservent, a niciunui ban pentru activitati edilitare, sociale si educationale, creeaza în cazul Bisericii Ortodoxe Romane dificultati în sustinerea activitatilor sociale si educationale pe care le desfasoara la nivel national. Cele cateva exemple de fonduri oferite prin Hotarari de Guvern unor unitati de cult ortodoxe sunt izolate si irelevante pentru fondul general al problemei. De altfel, toate fondurile de la bugetul public acordate cultelor sunt controlate si verificate periodic de Curtea de Conturi si alte institutii publice abilitate, în ceea ce priveste respectarea destinatiei si a corectitudinii folosirii acestora", explica Patriarhia. Desi în ultimii ani Biserica Ortodoxa Romana si-a intensificat activitatea pe care o desfasoara în societate, din anul 2008 nu a mai fost prevazut niciun post suplimentar cu contributie de la bugetul de stat. Referitor la contributiile benevole pentru oficierea serviciilor religioase (botezuri, casatorii, înmormantari), Patriarhia Romana precizeaza ca valoarea acestora este stabilita în fiecare parohie de catre adunarea parohiala la propunerea consiliului parohial, în functie de posibilitatile materiale ale comunitatii de credinciosi. Cazurile sociale beneficiaza de gratuitate si de sprijin din partea parohiilor. Toate contributiile sunt înregistrate în evidenta contabila a fiecarei parohii si, implicit, supuse controlului financiar intern, fiind folosite pentru întretinerea lacasului de cult si completarea salariilor personalului deservent. In plus, pe langa numeroase parohii functioneaza asezaminte sociale cum ar fi cantine, cabinete medicale si case pentru varstnici, finantate partial sau integral din veniturile proprii. Potrivit Patriarhiei Romane, în ultimele doua decenii, Biserica Ortodoxa Romana a construit peste 2000 de lacasuri de cult si au fost organizate aproape 500 de asezaminte sociale, inclusiv cabinete medicale cu fonduri provenite, în cea mai mare parte de la credinciosi. Patriarhia a mai explicat ca prin Legea pentru secularizarea averilor manastiresti adoptata si publicata în ziua de 17/29 decembrie 1863 au fost confiscate în mod nediscriminatoriu de catre stat atat proprietatile manastirilor închinate Locurilor Sfinte, cat si a celor neînchinate. Legea prevedea ca "toate averile manastiresti din Romania sunt si raman averi ale statului". "Potrivit istoricului Constantin C. Giurascu (Viata si opera lui Cuza Voda, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1966, pp. 148-149) în Ţara Romaneasca manastirile neînchinate ( care nu era subordonata altei manastiri straine sau patrohii) detineau 16,55% din suprafata agricola si forestiera a tarii si manastirile închinate detineau 11,14%, iar în Moldova manastirile neînchinate detineau 12,16% din suprafata agricola si forestiera a tarii, iar manastirile închinate detineau 10,17%. De exemplu, Mitropoliei Moldovei si Bucovinei i-au fost confiscate prin Legea de secularizare aproximativ 300.000 ha de teren agricol si forestier. Daca manastirilor de la Locurile Sfinte li se aloca, ca despagubire cu titlul de sprijin, o suma compensatorie, chiar daca neacordata în final, în schimb, pentru proprietatile bisericesti ale manastirilor neînchinate nu s-a prevazut nicio masura compensatorie în Legea de secularizare" precizeaza Patriarhia Romana în comunicatul de presa. Totodata, pana la domnitorul Alexandru Ioan Cuza, proprietatile bisericesti, autonome si neînchinate, erau administrate în cele doua Principate, Ţara Romaneasca si Moldova, de Casa Centrala a Bisericii, veniturile realizate fiind utilizate pentru întretinerea si functionarea unitatilor de cult, construirea si repararea de biserici, salariile clerului, dar si pentru opera sociala sau înfiintarea de scoli si asigurarea salarizarii cadrelor didactice. Biserica contribuia cu bani la dezvoltarea învatamantului romanesc, dar si cu numeroase terenuri intravilane, acordate în mod gratuit, pe care au fost construite scoli, realitate care se poate constata astazi în multe localitati, unde scoala este construita în imediata vecinatate a bisericii. In anul 1860, veniturile Casei Centrale din cele doua Principate au fost încorporate direct în bugetele celor doua provincii, desi statul nu ar fi trebuit sa aiba niciun drept asupra acestora. In consecinta, statul si-a luat responsabilitatea sprijinirii unitatilor de cult si a personalului bisericesc. In anul 1863, a fost adoptata Legea clerului de mir si a seminariilor care prevedea salarizarea preotilor de la bugetul de stat, iar anul urmator, prin Legea pentru reglementarea proprietatilor rurale s-a prevazut sa se dea bisericilor un lot de pamant cultivabil, asa-numita sesie parohiala. Aceste suprafete agricole asigurau însa venituri modeste, asa cum reiese din analiza situatiei cultelor din Romania reîntregita, facuta de Ministerul Cultelor în perioada interbelica, în care se preciza ca se pot întretine integral din mijloace proprii doar 2% dintre parohiile ortodoxe ardelene si 3% dintre cele din Regat. Aceste terenuri agricole si forestiere, ca si celelalte proprietati ale cultelor, au fost confiscate de catre regimul comunist din Romania, dupa anul 1948. Dupa anul 1990, Legea 18/1991 a fondului funciar a limitat suprafetele care puteau fi retrocedate parohiilor la cinci hectare, diferenta de proprietate nefiind obtinuta, în majoritatea cazurilor, nici pana astazi, dupa modificarile legislative din anii 1997, 2000 si 2005. Biserica a avut înainte de regimul comunist admirabile institutii de administrare a averilor sale (Casa Bisericii, epitropii, eforii, fundatii) care îi permiteau sa sustina asezaminte sociale, scoli, spitale, orfelinate si sa ajute familii sarace. In prezent, o mare parte a proprietatilor Bisericii sunt înca în posesia statului, situatie regretabila la 20 de ani de la caderea regimului comunist din Romania. In concluzie, consideram ca, mai ales în vremuri de crize multiple, trebuie promovata cooperarea nu confruntarea între Statul laic si cultele religioase autonome", conchide Patriarhia în raspunsul la mai multe întrebari primite din partea presei în legatura cu aceste subiecte. printeaza trimite pe mail
Autor: